M-am apropiat de marea turcoaz, astăzi este calmă și fără valuri. O cuprind în brațe și o păstrez la mine, câteva momente. Soarele își reflectă razele asupra ei, mi-aș vedea chipul în ea. Limpede și rece.
Primăvară, de Armindeni...
Balcic-ul este o stațiune situată pe țărmul Mării Negre, în Bulgaria, la aproximativ 60 de kilometri de Vama Veche. Pentru mult timp, orașul Balcic a fost supranumit "Orașul Alb", datorită dealurilor albicioase din jur. De altfel, întregului țărm i s-a spus, din aceleași motive, Coasta de Argint.
Castelul de la Balcic a fost construit din anul 1925, în locul de vis care a fermecat-o pe Regina Maria și despre care spunea că ”i-a pătruns adânc în inimă”. Timp de 12 ani, suverana a petrecut nenumărate sejururi la Balcic, atât pentru a supraveghea lucrările de construcție, cât și pentru a-și petrece, în ”Cuibul singuratic” vacanțele și zilele de naștere sau pentru a găsi inspirația pentru cărțile sale.
Maria, născută Marie Alexandra Victoria, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha și duce de Edinburgh, și a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii. Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitor al tronului României, iar căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892.
La scurt timp după venirea în România, calitățile sale o transformă într-o figură publică binecunoscută și iubită. A fost supranumită de popor "Mama Regină", "Mama răniților", "Regina soldat", datorită acțiunilor sale din perioada Primului Război Mondial, când a ajutat soldații aflați în spitalele de pe front. De asemenea și-a legat numele de viața culturală și artistică din România acelor ani.
Între anii 1913-1940, localitatea a aparținut României, regiunea fiind dobândită în urma celui de al doilea Război Balcanic, petrecut între lunile iunie-august, anul 1913. În anul 1940 însă, în urma Tratatului de la Craiova, cele patru județe de la sud de Dunăre, anume Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobândit de Bulgaria.
Datorită climei calde, turiștii se adunau în Balcic încă de prin luna martie. Locul era de vis, migdalii înflorind timpuriu, iar dealurile fiind de un sol mai alb decât la noi. Balcic era locul de suflet al pictorului Nicolae Tonitza, dar și al unor scriitori precum Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Pillat și Jean Bart.
În perioada anilor 1920-1940, reședința de vară a familiei regale s-a aflat în localitatea Balcic, la malul Mării Negre, în Bulgaria de astăzi. Reședința preferată a Reginei Maria era înconjurată de o celebră grădină botanică, unicat în Europa Centrala și de Est, în special datorită colecției de cactuși și de trandafiri.
Foto: Arhiva personală
Deoarece iubea foarte mult florile și chiar îi plăcea să i se spună ”regina grădinăreasă”, suverana a amenajat la Balcic terase și grădini cu influență orientală, englezească sau clasice, cu multe specii de flori.
Foto: Arhiva personală
Grădina Valul albastru sau Mavi Dalga a fost construită între anii 1930-1933, de-a lungul celei mai joase terase de pe plajă, când marea ajungea până la zidul parcului.
În anul 1924, Regina Maria a României vizita Balcicul pentru a doua oară, la insistențele pictorului Alexandru Satmari. Un an mai târziu începe construcția domeniului de la Balcic, Regina îndrăgostindu-se pur și simplu de întregul loc. Arhitecții italieni Augustino și Amerigo, împreună cu decoratorul elvețian de grădini Jules Jany, aveau să înceapă construcția, lucrările terminându-se în anul 1936. Grădina are o zonă care imită celebrul labirint cretan, unde materiale de construcție au fost aduse chiar din Insula Creta. O altă zonă a parcului foarte frumoasă este Grădina lui Allah, cu alei pavate cu piatră adusă din Maroc. Parcul a fost transformat în timp într-o adevarată gradină botanică. Acum conține peste trei mii de specii de plante, unele dintre ele rare, precum și o colecție de aproximativ 250 de cactuși, una dintre cele mai importante din Europa. În anul 1955, grădina Palatului a intrat sub tutela Universității din Sofia, pentru studiul botanicii.
Palatul Regal din Balcic a fost construit într-un stil tipic grecesc, fiind înconjurat de minunate și bogate grădini. Stilul arhitectonic al palatului regal din Balcic combină unele elemente maure și mediteraneene, cu siluetele construcțiilor locale. Construit de-a lungul a trei terase, castelul este despărțit de mare doar de faleză. Locul împingea inima la adunare și liniștire, totul fiind parcă rupt dintr-o poveste de demult.
Stilul palatului regal din Balcic este însă și turcesc, având ziduri albe groase, cu camere puține, structura brută albă a pereților servind drept un fundal plăcut divanelor turcești, candelabrelor enorme și covorașelor din piele de urs. Interiorul castelului, extrem de modest, cu pereți albi și uși masive din lemn sculptat, candelabrele uriașe și covoarele din piele de urs, se păstrează aproape intact.
Foto: Arhiva personală
În grădina Palatului Regal, Regina Maria a României a ridicat o micuță capelă, în întregime din piatră, iar în interior zugrăvită în frescă. Regina a luat drept model o altă bisericuță, zidită undeva pe malul Marii Mediterane, locaș vizitat în copilărie.
Undeva, pe peretele de piatră care susține treptele către Capela Stella Maris, se afla unica inscripție în limba română de pe întreg domeniul regal din Balcic. Aceasta este o placă de marmură alba, pe care stă scris, cu litere aproape șterse, faptul că domeniul a fost construit de Regina Maria. Placa a fost acoperită în timp de iederă.
Capela Stella Maris a fost construită de meșterul zidar Gaetan Denize, la cererea reginei Maria a României, pentru momentele de rugăciune. În anul 1930, interiorul său a fost pictat de pictorii Anastase Demian și Tache Papatriandafil. Capela Stella Maris este construită din piatră, are în față o curte mică, o fântână și pietre funerare creștine.
Modelul folosit de regină pentru Capela din Balcic este Capela Sfântul Iacob, construită în secolul al XV-lea, în localitatea Trikomo, un sătuc din zona de nord a insulei Cipru, la 20 de kilometri de Famagusta.
Mai înainte chiar de a se fi terminat de zidit capela, Regina Maria și-a mărturisit dorința ca inima ei să fie adusă în această capelă. Regina numea această capelă "Tenka Juvah", adică "Loc singuratic". În cele din urmă, capela va fi numită, tot de regină, "Stella Maris", adică "Steaua Mării", mulțumită așezării acesteia aproape de țărmul lin al Mării Negre.
Despre această capelă, Regina Maria, scria: "Stella Maris, cea mai mică biserică din țară; un smerit altar ortodox pe care eu, protestantă, l-am clădit, pentru că Stella Maris îmi stă înainte ca un simbol al vieții mele; un altar ridicat unei mărturisiri de credință care nu e a mea, într-o țară unde am fost odată străină și pe care mi-am însușit-o prin bucuria, suferința, lucrurile care m-au legat de ea, cu fiecare an, mereu mai mult."
Conform dorinței testamentare a reginei, în anul 1938, aici va fi depusă inima acesteia. "Am cerut fiului meu, Regelui Carol al II-lea, ca inima mea să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica pe care am clădit-o la marginea mării. În decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea încât moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. (...) Stella Maris nu va fi loc de îngropăciune și nici de întristare, iar cei ce vor veni, să pășească pe o alee de crini." (Testamentul Reginei Maria)
Foto: Arhiva personală
Capela Stella Maris a fost sfințită în octombrie 1933, în prezența episcopului Constanței, Gherontie, un vechi prieten al Reginei Maria, iar în luna noiembrie a aceluiași an a avut loc o ceremonie religioasă emoționantă, în amintirea Principelui Mircea, cel mai mic copil al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand, care murise de tifos în 1916”, scrie muzeograf dr. Delia Cornea, în volumul ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”.
Tronul sculptat din lemn și iconostasul au fost realizate în anul 1721. Regina Maria le-a cumpărat din Cipru, special pentru capelă. În micul lăcaș se observă simbolismul creștinismului timpuriu, cu elemente simbolice specifice. Cupola este cu o organizare centrată pe simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc.
Pe peretele stâng al iconostasului este pictată scena Adormirii Maicii Domnului, iar în dreapta, intrarea Maicii Domnului în hram. Mai multe scene din Vechiul Testament și Noul Testament și figuri-simboluri, printre care Sfânta Treime, Nașterea lui Hristos cu steaua din Betleem și magii, îngeri, arhangheli și sfinți sunt înșirați în mica suprafață a capelei. Chipurile Reginei Maria și al prințesei Ileana, ctitorii capelei, sunt pictate pe pereții interni, lângă intrare.
Templul Apei este unul dintre cele mai romantice colțuri ale complexului Regal de la Balcic. Demult, în jurul oglinzii de apă se aflau vase mari de lut și vaze mai mici cu flori. Fresca și felinarele sunt păstrate în stilul lor autentic.
Puntea Suspinelor, podul din piatră care leagă două lumi, una care dă liniște corpului și alta care încarcă sufletul și inima
Demult, pe aici trecea vechiul drum al căruțelor până la ținutul ”Trapeza”, pe care căruțele mergeau la moară. În prezent, o parte din temelia lui se mai poate vedea pe malul înalt al cascadei.
Podul din piatră este construit ca parte a bazei aleii de pe malul mării din complex. Pe sub arcul punții, apa de la cascadă se grăbește spre mare. În partea vestică a podului se află toate construcțiile de locuit din complex, bucătăria și sala de mese, morile de odinioară transformate în vile, casa modistei regale, vila Cuibul liniștit, aleea Secolelor și salonul de fumători de odinioară.
Este vorba de clădiri și grădini legate de nevoile mondene și cu viața de zi cu zi. În partea estică a Punții Suspinelor se află grădinile, Curtea englezească, magnolia aromată, Nimfeum-ul și Capela Stella Maris.
Ultima vizită a reginei la castelul său iubit de la Balcic a fost în octombrie 1937. Tot mai slăbită de boala care o măcina, Regina Maria părăsea Balcicul și dragul Tenha Juvah, la 23 octombrie 1937, cu speranța unei reîntoarceri: ”Am plecat la ora 5 și jumătate, pe lumină, mai puțin complicat când ai grijă de cineva care este semiinvalid. Mi-am luat rămas-bun cu inimă grea de la casa mea cea mai dragă de pe malul mării, șoptind o rugăciune în tăcere ca să mi se îngăduie să mă mai întorc aici și la anul, să o văd înflorind și să mă bucur de multele îmbunătățiri pe care le-a plănuit Zwiedy”. (secretarul reginei)
Chiar dacă reîntoarcerea nu avea să se mai producă, inima celei mai iubite regine a tuturor românilor avea să se întoarcă la Balcic în toamna târzie a anului 1938, bucurându-se vremelnic de liniștea și frumusețea paradisului de aici.
Foto: Arhiva personală
Poporul român a fost un popor pe care Regina Maria l-a iubit mai mult chiar decât pe al ei, despre acesta ea scriind în jurnal: "Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (...) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută."
Despre Balcic
Balcic (în bulgară Балчик; în turcă Balçık) este un oraș-stațiune situat în regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei, la o altitudine de 199 de metri deasupra nivelului mării. Este poziționat pe coasta de nord a Mării Negre, într-un golf aflat la o distanță de 53 km sud de Vama Veche, 42 km nord de Varna și 12 km nord de Albena. Se întinde de-a lungul teraselor deluroase stâncoase din calcar alb care coboară de pe platoul Dobrogei către mare. Cu o populație de aproximativ 13.800 de locuitori, orășelul bulgar este renumit pentru peisajele sale deosebite și pentru atmosfera liniștită și relaxantă. În pofida faptului că este un oraș de dimensiuni mici, Balcic este un port important la Marea Neagră, care are multe de oferit, fiind favorizat de poziția adăpostită față de vânturile de nord și est.
Ce poți vizita la Balcic?
Castelul Reginei Maria
Acesta este cel mai cunoscut obiectiv turistic din Balcic și unul dintre cele mai renumite de pe litoralul bulgăresc. Complexul mai cuprinde vile rezidențiale, o cramă, un minaret, o capelă creștină și alte clădiri, unele oferind locuri de cazare. În prezent, palatul servește drept muzeu cu expoziții despre viața reginei.
Dacă ajungi în Balcic, nu trebuie să ratezi plimbările pe faleză, unde te vei bucura de briza mării. Aici vei găsi multe restaurante, cafenele și gelato așezate pe aleea pietonală chiar la malul mării. De asemenea, aici se pot închiria biciclete, dar, totodată, te poți relaxa citind o carte de la biblioteca gratuită în aer liber. În plus, există numeroase magazine de unde poți cumpăra accesorii, suveniruri, haine și multe altele.
Plajele de lângă Balcic
În jurul Balcicului sunt câteva plaje sălbatice încântătoare. Plaja din jurul lacului Durankulak este considerată cea mai sălbatică, fiind despărțită de Marea Neagră prin dune de nisip înguste. Este nevoie de aproximativ o oră pentru a ajunge aici, ultimii 5 km fiind parcurși pe drumuri de pământ. Puțin mai aproape de Balcic este plaja Krapets, unde turiștii se bucură nu doar de soare, ci pot practica sporturi nautice și mânca preparate delicioase. Lângă plajă există un camping împădurit, perfect pentru cei care doresc să rămână mai aproape de natură. O altă plajă liniștită este Dobrudzha, situată lângă Șabla. Deși locul este cunoscut pentru nămolul curativ din lacul din apropiere, puțini turiști aleg să vină aici.
Voi reveni cu drag la Balcic cu dorul de mare în suflet, căutând briza mării, pe urmele Reginei Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu