Clipa de vis: Drumeție în timp: munți, istorie și spiritualitate

Simboluri, locuri și civilizații

Drumeție în natură prin Ținuturile Buzăului pentru a descoperi impunătorii Trovanți de Chiojdu

Dimineață am pornit voioasă la drum, din București, deși ploaia cădea mărunt, cerul era gri și nici vorbă să iasă soarele, însă vremea nu m-a descurajat să-mi ating obiectivele într-o zi de duminică. Am făcut un popas la Mănăstirea Ghighiu cu hramul “Izvorul Tămăduirii”, în apropiere de Ploiești. A fost întemeiată cu peste patru secole în urmă, în mijlocul unei păduri, de pe întinderea Codrilor Vlăsiei, și atrage turiștii aflați în căutare de minuni și tămăduire, rugăciunile lor fiind adresate mai ales icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă din Siria, acum 50 de ani, dar și izvorului tămăduitor de aici.

Foto: Arhiva personală

“Poți închide ochii, dar nu poți stinge soarele”, Nicolae Iorga

Am clipit puțin sperând la o rază mică de soare și am deschis ochii spre următorul obiectiv:

Muzeul Memorial Nicolae Iorga Vălenii de Munte, județul Prahova

Muzeul memorial “Nicolae Iorga”, așezământ cultural ce păstrează amintirea savantului Nicolae Iorga, este situat în centrul istoric al orașului Vălenii de Munte, județul Prahova, și împreună cu Muzeul de artă religioasă și Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural. Nicolae Iorga (n. 5/17 iunie 1871 – d. 27 noiembrie 1940), istoric, cercetător, profesor, academician, fondator de școli în țară și în străinătate, ctitor al mai multor institute de cercetare, om politic, a fost personalitatea reprezentativă a României sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Deși născut la Botoșani, viitorul mare savant și-a petrecut la Vălenii de Munte, mai bine de 30 de ani.

“Era aici - scrie el - o pace, o bună înțelegere românească…..care te cucerește îndată”. Izvor de liniște și cugetare, Văleniul i-a fost totodată și locul în care și-a clădit o parte din impresionanta sa operă. A publicat 1250 de cărți și broșuri, a ținut sute de conferințe, a descoperit mii de documente pe care le-a valorificat cu iscusință, a ctitorit lăcașe de cultură, atât în țară cât și-n străinătate, a impresionat întreaga suflare românească prin pledoariile sale înflăcărate, a uimit pretutindeni cu uriașa sa memorie sau prin scânteietoarea inteligență creatoare, prin adânca și fascinanta putere de a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse.

De la înălțimea pridvorului poți privi bustul istoricului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han

Printre obiectele păstrate regăsim biroul de lucru, o impresionantă bibliotecă, cuprinzând volume din diverse domenii ale istoriei, filozofiei, ştiinţei şi artei. Pe birou stau mărturie mapa din piele cu o călimară de cerneală şi o pană de scris, dând un sentiment de prezent și de aşteptare a venirii profesorului.

Păşind prin muzeu nu ai cum să nu fii cuprins de emoţie, vei descoperi în fiecare loc, câte ceva din fiinţa savantului sau a profesorului sau a omului politic, toate activități de excepţie în care a fost Nicolae Iorga.

Sub cristal se afla gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care reține atenția prin sensul său etic. “Un singur lucru cerem, și anume dreptul de a cere oricărui om cinstit și muncitor din România: Încredere”.

Valoarea lui umană radiază din fiecare colţ al casei muzeu. Casa muzeu încă pare învăluită într-o aură de mister, a unui creator de geniu, care “la ceasuri adânci din noapte, când toţi se odihnesc, pare că lucrează”. Vizitatorului i se oferă șansa să viziteze și Muzeul de Artă Religioasă.

Complexul Muzeal “Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte reunește 3 muzee distincte Muzeul Memorial “Nicolae Iorga”, Muzeul de Artă Religioasă și Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului, formând un adevărat centru cultural.

Foto: Arhiva personală

Muzeul Memorial ”Nicolae Iorga” Vălenii de Munte constituie o invitație de a studia opera marelui savant de a ne gândi și poate relua „Cursurile de vară din Vălenii de Munte” ținute de Nicolae Iorga, astăzi reluat în studii și lucrări și prin conferințele anuale „Iorga, după Iorga”. Universitatea Populară a fost înființată în 1908 de istoricul Nicolae Iorga. Până după cel de-al Doilea Război Mondial, Iorga și alți conferențiari au ținut anual la Vălenii de Munte cursuri despre istoria românilor și cea a literaturii române (cursurile erau organizate între 15 iulie – 15 august). Inițial, cursurile au avut loc într-o școală locală, dar în 1912 a fost inaugurată o clădire destinată școlii de vară. Aceasta, ce a primit în 1922 denumirea de „Universitatea Populară Nicolae Iorga, a fost închisă în 1947. A fost redeschisă după 1989.

La 10 martie 1929, Nicolae Iorga, cel mai de seamă conferenţiar care s-a difuzat la Radiodifuziune, debuta în programele postului naţional.

Se înfiinţa apoi, „Universitatea Radio”, o emisiune radiofonică zilnică de conferinţe, pe teme variate, iar dintre personalităţile vremii care au prezentat prelegeri, Nicolae Iorga a avut impactul cel mai puternic asupra auditoriului de radio. Conferinţele sale erau cele mai valoroase şi mai actuale, iar câteva dintre temele pe care Iorga le-a abordat erau „Ce este o naţiune?“, „Adevărata civilizaţie“, „Drept şi morală la români“ sau „Noi hotare“.

Am lăsat în urmă locuri istorice, la ceasul amiezii, soarele se lăsa așteptat...

Să nu uit scopul călătoriei mele..întâlnirea cu giganții energetici. Pregătesc expediția..👀

Trovanții din Chiojdu, județul Buzău

Este un traseu frumos când se coc prunele! Jumătate din timp mergi prin livezi de pruni apoi prin islazul comunal.

Trovanții din Chiojdu se remarcă prin masivitatea lor şi prin formele aproximativ sferice sau eliptice. Cresc în dimensiuni dinspre albia pârâului Bâsca Chiojdului spre culmea dealului Păltânea. Câţiva dintre trovanții din apropierea culmii dealului au dimensiuni mari de aproape doi metri. La urcare faci cam 60-90 minute, la coborâre faci cam 45-60 minute. De lângă Trovanți se vede o panoramă extraordinară. Se vede Vârful Malaia, se vede pe Pod la Brad. Trovanții sunt niște pietre imense cu forme speciale, așezați pe o culme de deal. Seamănă cu Babele din Bucegi dar și cu trovanții de la Ulmet. Cu o lunetă-i vezi din drumul județean. Traseul începe din DJ103p treceți puntea faceți dreapta, urmați semnele până la ieșirea din sat, apoi țineți stânga, urcați prin livadă. Când iesiți din livadă este un podeț de beton peste un izvoraș, îndreptați privirea către dreapta, veți vedea releele de telefon; urmați săgețile indicatoare urcați pe islazul comunal până sub relee unde sunt câtiva copaci și se reiau semnele pe copaci. Trovanții sunt pe culmea din dreapta releelor cum te uiți la ele de jos din sat, la vreo 100 m, un pic ascunși de lăstăriș. Dacă a plouat ieși mai greu din lăstăriș, fiind panta mare poți aluneca în noroi, la vale. Dacă te descurci poți atinge giganții...

La ora 16:00 a strălucit soarele, în sfârșit a venit căldura doar cât să te mângâie. Am ajuns la ultima oprire din program, un obiectiv istoric aș zice, într-un tărâm de basm, locuri parcă neatinse,,,dealuri, șes, pășuni, totul verde.

Foto: Arhiva personală

Muzeul Casa cu blazoane din Chiojdu, jud. Buzău

Casa a fost restaurată de către Uniunea Arhitecților din România, actualul ei proprietar. Fascinanta ei poveste o puteți afla de la Florin Drăgulin, fostul ei proprietar. Numele clădirii este dat de blazoanele de deasupra intrării principale, cel din mijloc reprezentând vulturul bicefal, simbol al împăraţilor bizantini, care a aparţinut familiei Cantacuzinilor, stabilite în ţările române după căderea Bizanţului, la 1453. Clădirea monument istoric a fost ridicată în prima jumătate a sec. al XVIII-lea și supusă unei intervenții radicale la începutul secolului al XIX-lea, când a fost extinsă. Din etapa originară s-a păstrat colonada și grinda fruntară de la foișor, modelată manual din lemn de stejar, cu motive decorative de sorginte simbolică. Intervenția de restaurare a vizat recuperarea tuturor elementelor valoroase care s-au păstrat, respectiv colonada foișorului cu stâlpi din lemn fasonați manual și grinda superioară cu decorații complexe sugerând coarnele de berbec, discul solar, motive simbolice coborând din repertoriul străvechi și decorațiile din stucatură modelate la poziție datând din anul 1826.

Casa cu blazoane a fost construită de moşnenii izbăşoi, ţărani liberi, deţinători de moşii întinse,stăpânite în devălmăşie, ipostază socială nemaiîntâlnită în nicio altă ţară din Europa, după cum apreciază experţii Uniunii Arhitecților. Sunt documente care atestă că a fost renovată în 1828 şi de atunci a fost locuită, până în 2002, când a fost cumpărată de un tânăr din zonă, de la doi bătrâni. Povestea că în secolul al XIX-lea casa cu blazoane ar fi fost multă vreme reşedinţa şefului de garnizoană militară nu se confirmă.

"Această casă aduce cu o culă oltenească, dar are o arhitectură unică. Este o casă masivă, concepută probabil cu rol de apărare, de aceea se presupune că a găzduit o perioadă de timp o garnizoană. Casa se impune prin volumetrie, cu stucaturi unice în România, dar mai ales prin sistemul constructiv. Beciul este construit din piatră de gârlă masivă pe care se aşează parterul construit dintr-un sistem de ziduri portante, toate cadrele de rezistenţă sunt făcute din lemn masiv de stejar îmbinate cu piatră şi cărămidă. Este un sistem atât de rezistent căci mai multe zeci de ani a plouat în ea, a căzut acoperişul, dar zidurile au rămas în picioare"susţine fostul proprietar Florin Drăgulin.